Calculator Suprafață Corporală (SC)

Suprafața corporală (SC) este suprafața exterioară totală estimată a corpului, exprimată în metri pătrați (m²). Se folosește în clinică deoarece unele variabile fiziologice — exemplul clasic este debitul cardiac — se raportează mai bine la SC decât la greutate, iar SC este baza standard pentru dozarea majorității citostaticelor (mg/m²), pentru calculul indexului cardiac și pentru unele doze pediatrice. La 3.613 adulți tratați cu chimioterapie în Regatul Unit, SC medie a fost de 1,91 m² la bărbați și 1,71 m² la femei (Sacco et al., PLoS One 2010).

Nu există o formulă perfectă. Formula Du Bois (1916) a fost obținută măsurând doar nouă persoane, dar a devenit referința și este cea folosită în oncologia adulților. Formula Mosteller (1987) este preferată pentru simplitate și, la adulții de constituție medie, dă valori aproape identice (1,82 față de 1,81 m² pentru 170 cm și 70 kg). La copiii mici, Du Bois subestimează suprafața, iar formula Haycock (1978), validată de la prematuri până la adulți, este mai precisă. În practica clinică, important este să folosiți mereu formula specificată de protocolul instituției dumneavoastră.

Majoritatea citostaticelor (compuși de platină, taxani, antracicline, fluorouracil) se prescriu în mg/m²: doza pe m² se înmulțește cu SC a pacientului. Dozarea după SC a apărut pentru a extrapola doze inițiale sigure în studiile de fază I pornind de la date de toxicologie pe animale; legătura ei cu clearance-ul renal și hepatic al medicamentelor este slabă (Sawyer și Ratain, Invest New Drugs 2001). Plafonarea SC la 2,0 m² la pacienții corpolenți a fost o practică frecventă, însă ghidul ASCO recomandă doze complete, calculate după greutatea reală, la adulții cu obezitate, deoarece nu cresc toxicitatea (Griggs et al., J Clin Oncol 2012).

Nu există o valoare «ideală»: SC depinde de înălțime și greutate. Ca reper, la 3.613 adulți britanici aflați în tratament oncologic media a fost de 1,91 m² la bărbați și 1,71 m² la femei (Sacco et al., 2010). Acest calculator afișează o etichetă orientativă — scăzută (< 1,5 m²), normală (1,5–2,2 m²) sau ridicată (> 2,2 m²) — care nu este un prag clinic; SC se interpretează întotdeauna în funcție de utilizarea concretă (doza unui medicament, indexul cardiac etc.).

Indexul cardiac (IC) = debitul cardiac (DC) / SC. Raportează debitul cardiac la dimensiunile corpului și permite compararea pacienților. IC normal este 2,5–4,0 L/min/m². Un IC sub 2,2 L/min/m², împreună cu hipotensiunea și semnele de hipoperfuzie, susține diagnosticul de șoc cardiogen; peste 4,0 poate indica stări cu debit crescut (sepsis, hipertiroidism). SC se folosește și pentru exprimarea ratei de filtrare glomerulară la 1,73 m² și pentru indici hemodinamici, precum indexul consumului de oxigen.

Pe lângă chimioterapie, SC se utilizează pentru: (1) Funcția renală: rata de filtrare glomerulară se exprimă la 1,73 m² SC, pentru a compara pacienții. (2) Indexul cardiac: raportează debitul cardiac la dimensiunile corpului. (3) Dozarea pediatrică: unele medicamente se dozează pe m² la copii. (4) Arsuri: extinderea lor se exprimă ca procent din SC (regula lui nouă). (5) Monitorizarea hemodinamică: indexul consumului de oxigen, indexul de lucru sistolic al ventriculului stâng.