Raportul talie-șold: ce dezvăluie despre riscul tău de sănătate

Raportul talie-șold (RTS) este una dintre cele mai simple și, totodată, cele mai puternice măsurători pentru evaluarea riscului de boli grave. Spre deosebire de greutatea corporală în sine, RTS reflectă unde își stochează corpul grăsimea — iar acea locație contează mult mai mult decât cred majoritatea oamenilor. Grăsimea depozitată în profunzimea abdomenului, înfășurând organele, are o activitate metabolică pe care grăsimea subcutanată pur și simplu nu o posedă.

Ce este raportul talie-șold?

RTS se calculează împărțind circumferința taliei la circumferința șoldului. Ambele măsurători se iau în centimetri sau inchi — unitatea nu contează atâta timp cât se folosește aceeași pentru ambele. Rezultatul este un număr adimensional, de obicei între 0,70 și 1,10 pentru majoritatea adulților, care indică modul în care se distribuie grăsimea corporală între abdomen și șolduri și fese.

Cum se măsoară corect talia și șoldul

Pragurile de risc OMS pentru raportul talie-șold

RTS față de IMC față de circumferința taliei: care este mai bun?

Indicele de masă corporală (IMC) a fost instrumentul dominant de screening clinic timp de decenii, dar are o limitare bine documentată: nu distinge între masa grasă și masa musculară și nu indică unde este stocată grăsimea. Studiul INTERHEART, publicat în The Lancet în 2005 cu peste 27.000 de participanți din 52 de țări, a concluzionat că RTS a fost un predictor semnificativ mai puternic al infarctului miocardic acut decât IMC, în toate grupele de vârstă, sexe și etnii studiate.

Grăsimea viscerală și riscul metabolic: de ce contează localizarea

Grăsimea viscerală este stocată în profunzimea cavității abdominale, înconjurând organe precum ficatul, pancreasul și intestinele. Spre deosebire de grăsimea subcutanată, celulele de grăsime viscerală eliberează acizi grași liberi direct în circulația portală, favorizând rezistența hepatică la insulină și declanșând hiperglicemie și hiperinsulinemie compensatorie. Grăsimea viscerală secretă, de asemenea, citokine proinflamatorii care accelerează ateroscleroza și cresc riscul de boală ficatoasă grasă non-alcoolică.

Forme corporale măr și pară

Persoanele cu formă de măr acumulează grăsime în mod disproporționat la nivel abdominal (RTS mai mare), în timp ce cele cu formă de pară o depozitează la șolduri, fese și coapse (RTS mai mic). Bărbații tind spre forma de măr datorită testosteronului; femeile premenopauzale tind spre forma de pară datorită estrogenilor. După menopauză, redistribuirea grăsimii spre abdomen se accelerează, coincizând cu creșterea riscului cardiovascular la femeile postmenopauzale.

Cum să îți îmbunătățești raportul talie-șold

Exercițiul aerobic este deosebit de eficient în reducerea grăsimii viscerale. Studiile arată în mod consecvent că 150-300 de minute pe săptămână de cardio de intensitate moderată până la viguroasă reduc preferențial țesutul adipos visceral. Antrenamentul de rezistență conservă și construiește masa musculară slabă și poate crește circumferința șoldului prin hipertrofia gluteală. Un regim alimentar bogat în proteine, fibre și grăsimi sănătoase, cu un conținut scăzut de zaharuri adăugate, favorizează o compoziție corporală optimă. Somnul de calitate și gestionarea stresului sunt factori subestimați: cortizolul cronic promovează în mod specific acumularea de grăsime abdominală.

Limitările raportului talie-șold

RTS nu poate distinge între grăsimea viscerală și grăsimea subcutanată abdominală fără imagistică medicală. Poate, de asemenea, părea favorabil atunci când talia și șoldul sunt mari, dar proporționale, în ciuda adipozității totale ridicate. Pragurile OMS au fost derivate în principal din populații europene și americane; pentru persoanele de origine sud-asiatică sau est-asiatică, unii experți recomandă praguri de acțiune cu aproximativ 0,05 mai mici. În ciuda acestor limitări, RTS rămâne o măsurătoare accesibilă și extrem de informativă atunci când este interpretată alături de alți indicatori de sănătate.